VIDEO | Erou în luptă și în sport. Eugen a învins moartea în Afganistan, a fost operat de 26 de ori după un atentat cu mașină-capcană și a ajuns campion mondial la tir

Zeci de operaţii, pierderea mușchilor de la gambe şi riscul continuu al unei paralizii. Este o parte din povestea de viaţă a caporalului Eugen Pătru, rănit în 2014, într-o misiune în Afganistan, după ce o mașină-capcană cu încărcătură explozivă de 500 de kilograme a sărit în aer în spatele lui. A reuşit să iasă învingător din spital și de atunci și-a croit un alt drum, prin sport, cu sprijinul echipei de la Invictus Games. Treptat, munca adunată în sutele ore de antrenamente l-a adus pe Eugen la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2021, la proba de arc olimpic.

• La doi ani de la accident, a intrat în programul de recuperare fizică și psihică prin sport Invictus România, la invitatația camaradului său Ionuț, plutonierul Butoi, așa cum este cunoscut printre prieteni.
• Sportul a fost cel care l-a reclădit și, cu toate că, nu a mai putut juca fotbal pentru că și-a pierdut mușchii gambelor, a descoperit tirul cu arc, sport care l-a cucerit din prima și l-a făcut să-și dorească performanța.

L-am găsit pe Eugen la stadionul Steaua, într-o dimineață de toamnă mohorâtă, recent întors de la Tokyo, acolo unde a reluat ritmul zilnic al antrenamentelor pentru viitoarele competiţii.

Explozia din Afganistan

Eugen abia terminase Liceul Sportiv din Slatina când un prieten l-a anunţat că la centrul militar judeţean se fac înscrieri pentru cariera militară. Nu a stat mult pe gânduri și a vrut să-și încerce norocul. Nu i-a plăcut niciodată să stea într-un birou și a ales drumul mai greu. A fost încadrat în sistemul militar în 2009 , iar la doi ani distanță, în 2011, pleca în prima misiune în Afganistan. Acomodarea în Afganistan nu a fost una dificilă pentru el. Tânărul militar avea parte de un pluton unit, în care toți militarii acționau unul pentru altul.

În 30 martie 2014, Eugen era deja de o lună în a doua misiune în Afganistan, alături de „Scorpionii Negri”, militarii craioveni. Aşteptau vizita comandantului, iar caporalul se afla în patrula de deschidere a drumului. În acel moment, o maşina-capcană, care avea la bord o încărcătură explozivă de 500 de kilograme a sărit în aer, chiar în spatele lui Eugen. Bilanțul tragediei număra cinci răniți și un deces. Eugen l-a pierdut atunci pe camaradul său Claudiu Constantin Vulpoiu.

”Nu mai puteam să merg în aplicații sau în misiuni”

Eugen şi-a pierdut muşchii de la ambele gambe şi s-a ales cu paralizie completă a nervului sciatic. Au urmat două operații în Afganistan și alte 24 în spitalele din Germania, unde a fost internat timp de 50 de zile. Aici a învățat să meargă din nou, să înfrunte durerea și să nu-și pună bariere. Odată revenit pe propriile picioare, a învăţat că performanţa se face şi din eșecuri pe care nu le poţi controla. Doar ţi le poţi asuma.

Sportul și mai ales proiectul Invictus m-au ajutat foarte mult. După accident, nemaiputând să fiu un militar combatant, eram cumva lăsat la vatră. Nu mai puteam să merg în aplicații sau să merg în misiuni. M-au încadrat pe o funcție de centralist, însă niciodată nu mi-a plăcut să stau la birou. Așa că a apărut proiectul Invictus, care ne-a dat încredere și ne-a arătat că suntem importanți prin ceea ce facem”, povestește Eugen.

Au urmat luni de recupere, coșmaruri și dureri care îl făceau să simtă că întregul corp îi este drobit. Eugen nu a făcut niciun pas înapoi, s-a ”împrietenit” cu durerea și a început să o accepte ca pe o parte din viața lui. Prima victorie a zilei a fost să se dea jos din pat.

„Recuperarea a fost destul de grea. Am învățat să merg, dar din cauză că rana nu se mai închidea la piciorul drept, iar grefa nu era acceptată de corp, medicul de acolo mi-a spus că nu mai am voie să merg o lună. A fost foarte complicat să mă întorc la scaunul rulant”, mărturisește Eugen Pătru.

O spune însă cu tăria militarului, de care a dat dovadă în toți acești ani, și chiar după tot ce a trăit, i-ar recomanda unui tânăr să aleagă profesia de militar.

„Aici este o mare familie. Sunt colegi din toată țară și ne ajutăm foarte mult între noi. Ne bazăm unii pe ceilalți”, spune Eugen.

Pentru el, cea mai grea competiție, dar și cea mai frumoasă, rămâne Campionatul Mondial Militar desfăşurat în Fontainebleau, Franţa, în 2017. Aici a câștigat aurul, atât invidividual, cât cu echipa.

„Cea mai mare satisfacție a fost când au cântat imnul național pentru mine, într-o țară străină”, își amintește Eugen.

Drumul către Tokio

După concursurile de la Jocurile Mondiale Militare desfășurate în Wuhan, China, unde a fost medaliat cu bronz, militarul arcaș a vrut să încerce și la Paralimpice. Prima competiție la Paralimpice a fost în Dubai, 2020, unde a câștigat și Cupa Mondială.

„În 2020, mi-am dorit foarte mult să ajung la Tokyo, la Jocurile Paralimpice. Urma perioadă de calificare pentru Jocurile Paralimpice, în Olbia 2020, a fost amânată din cauza pandemiei. Atunci, Ionuț, camaradul meu, mi-a spus să nu fiu trist pentru că mai am un an de pregătire și pot merge la calificare pregătit”, spune militarul arcaș.

În primăvară, a mers din nou în Dubai, la Cupa Mondială, unde a ieșit pe locul 9. La fel ca și mulți alți sportivi români de performanță, Eugen nu a avut o sală unde să se poată antrena. A început pregătirea pe terenul de sport de la Steaua, iar cei de la Invictus i-au cumpărat membrele arcului. A ajuns apoi în Cehia, unde a calificat România la Paralimpice. Eugen devenea astfel primul sportiv paralimpic român calificat la Jocurile Paralimpice, la proba de tir cu arcul, care ajungea la Tokyo.

„Am stat 20 de zile în Tokyo. Numai că la o competiție normală, spre exemply, astăzi sunt calificările, mâine sunt probele eliminatorii și a treia zi finalele. La Tokyo am avut calificările și la o săptămână distanță au fost probele eliminatorii. A trecut foarte mult timp între probe, emoțiile m-au copleșit și am pierdut meciul la un punct. Dar nu pot fi supărat. Aș fi mai supărat dacă nu participam”, mărturisește Eugen.

Performanțele lui Eugen Pătru:

• dublu medaliat cu aur (individual și echipă), la Campionatul Mondial Militar desfășurat în Fontainebleau, Franța (17  – 22 iulie 2017);
• medaliat cu aur (individual) și medaliat cu argint (echipa) la Invictus Games Sydney 2018, Australia (20 – 27 octombrie 2018);
• dublu medaliat cu aur (individual și echipă) la Campionatul European Militar desfășurat în Thermopylae – Lamia, Grecia (27 august – 2 septembrie 2019);
• medaliat cu bronz (individual) la cea de-a șaptea ediție a Jocurilor Mondiale Militare desfășurate în orașul Wuhan, China (18 – 27 octombrie 2019).

Povestea Invictus România începe în anul 2014, când un grup de voluntari militari și civili, inspirați de organizarea la Londra a primelor jocuri Invictus, sub patronajul prințului Harry de Wales, al Marii Britanii, au început un proiect de educaţie care, dincolo de ideea de promovare a valorilor militare şi naţionale, şi-a propus să sensibilizeze societatea civilă asupra recunoştinţei care se cuvine camarazilor noştri răniţi în acţiuni militare și să ducă și militarii răniți români la Invictus Games.